Lisabona, orașul care te va cuceri și care te va chema să-i revezi străzile

Autor invitat: Ramona Samoilă 

Dacă ajungi în Lisabona vara, la 3 noaptea, cu avion low cost, și nu poți să te cazezi în hotelul în care ți-ai făcut rezervarea decât la ora 12.00, e bine să ai la tine o sticlă cu apă, cumpărată din aeroport, ca să-ți alini setea. La periferie, Lisabona este tăcută pe timp de noapte și nu găsești deschis nici măcar un singur magazin. Obosit și nedormit, după o călătorie cu avionul, tot ce îți rămâne este să te plimbi puțin pe străzile pustii, ca să-ți dezmorțești picioarele, și să te așezi pe o bancă, cu bagajele alături, nerăbdător să-ți începi vacanța de îndată ce soarele va lumina frumosul oraș portughez de la marginea Atlanticului. 

Mulți români care au vizitat Lisabona spun că este locul în care s-ar muta cu sufletul deschis. Asta pentru că, în multe privințe, seamănă cu România. De aceeași părere era și taximetristul care ne-a preluat de la aeroport și care ne-a povestit că economia Portugaliei și a României este asemănătoare, la fel și prețurile care dictează traiul zilnic. O altă asemănare, mai optimistă, ar fi aceea că portughezii sunt foarte prietenoși cu imigranții și, desigur, și cu turiștii.

Dacă nu ai un plan cu ordinea în care să vizitezi obiectivele din Lisabona, poți să mergi de la hotel cu autobuzul spre centrul orașului, apoi să cobori și să vizitezi la pas cartierele Baixa, unde se află și Castelul Sao Jorge, Alfama, sau Bairro Alto. Dacă te ajută condiția fizică și entuziasmul, s-ar putea să ajungi tot pe jos la Turnul Belem și, puțin mai departe, la Mănăstirea Jeronimo.  

Turnul Belem

Întors în centrul orașului, descoperi că Lisabona are viață de noapte. Ai fi aflat asta de la început dacă te-ai fi cazat într-un hotel din mijlocul orașului, unde prețurile nu sunt cu mult mai mari decât la periferie. Sunt deschise până târziu restaurante cu chelneri primitori și cluburi unde poți asculta muzica fado, specifică portughezilor. Străzile înguste sunt pline de tineri de diferite naționalități și stiluri de îmbrăcămine, printre care te pierzi și printre care te simți atât de bine și de integrat. Dacă vrei ceva mai puțin pretențios, te poți opri în fața unui bar, să bei o sangria chiar pe trotuar. Costă 1 euro și va trebui să le faci loc și altor tineri care se vor așeza lângă tine. E prima oară când îi vezi, dar pare că-i cunoști de o viață. 

În cele câteva ore petrecute la Oceanariumul din Lisabona, vei putea vedea, dacă plătești biletul de 16 euro, numeroase specii de pești, rechini, pinguini, păsări și, paradoxal, vei putea simți aerul și atmosfera din Oceanul Indian, chiar dacă te afli de fapt în orașul de la malul Atlanticului. La ieșirea din Oceanarium, poți vedea în îndepărtare cel mai lung pod din Europa, Podul Vasco da Gama.

Palatul Pena

Zilele se succed ca în Paradis la Lisabona, dar ai vrea să vizitezi și Palatul Pena și Castelul Maurilor din afara orașului, despre care ai citit înainte să vii aici. Ca să ajungi la ele, trebuie să iei un tren din Lisabona spre Sintra, iar biletul costă cam 2 euro. Trenurile circulă la intervale scurte, vei găsi mereu loc pe scaun și ajungi în aproximativ o oră. Seara, dacă mai ai timp să prinzi măcar ultimul autobuz spre Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei, ia-ți repede bilet, tot din Sintra, ocupă un loc pe scaun și nu te speria de stilul agresiv în care șoferul conduce pe curbe. Știe bine fiecare petec de asfalt și vei ajunge cu bine la destinație. Vei prinde chiar apusul care, pe bună dreptate, unde în altă parte a Europei ar putea fi mai frumos?

Dacă ai rămas impresionat de scurta și cocheta călătorie cu trenul, s-ar putea să vrei să ajungi și în stațiunea Cascais, pentru o baie în ocean, dar și pentru a vedea ce se mai află în jurul Lisabonei. Plaja din Cascais este micuță și mai mereu aglomerată, însă după ce ai dat o tură de stațiune, n-ar fi rău să închiriezi o bicicletă și să te plimbi pe coasta Atlanticului. Pista este excelentă, iar dacă ești genul care nu vrea să facă efort fizic și să pedaleze în vacanță, îți poți închiria o bicicletă cu baterie.

Probabil că te vei mai întoarce în Lisabona. Străzile medievale străpunse de linii de tramvai, oamenii plini de viață sau poate chiar ploaia ciudată, măruntă și caldă, care mai cade în acest oraș, te vor chema înapoi. Lisabona nu este un oraș pe care să-l epuizezi ușor, chit că ne referim doar la emoțiile pe care le transmite, dar chiar și pentru turistul ambițios, care i-a cunoscut toate secretele, orașul de la Atlantic poate reprezenta de fapt abia începutul: să-i trezească dorința de a vedea restul Portugaliei.