DECI, 20....
WOW!!!! E trecut de ora 12. Asta înseamnă că am 20. 20 de ani. Nu-mi vine să cred. Toată ziua m-am gândit la postul de pe 18, dar n-am ajuns la nici un rezultat, de aceea s-ar putea să nu am coerenţă în exprimare. Nu vreau să mă justific, dar nu ştiu de ce nu mă simt bine. Tu cum ai fost la 20 de ani? Chiar trebuia ziua asta de 18 să fie în „ajunul” Paştelui? Sunt furios pe Învierea Domnului, care oricum nu pot s-o petrec aşa cum aş dori. Dar, simt că mă copleşesc două astfel de zile. Ziua mea şi Învierea Domnului. Oare o fi un semn? O noua înviere?: )) DOIUL de la noua vârstă îmi va influenţa cumva viaţa? (De ce pun atâtea întrebări? De ce nu-mi pot răspunde?) Poate da, poate nu. Asta voi vedea pe parcurs dacă voi mai fi conştient să văd. Sper să nu devin ignorant.
Nu ştiu de ce, dar simt nevoia să mulţumesc. O s-o fac, dar fără să nominalizez. Cine se simte, să se simtă. Mulţumesc ţie pentru telefon. Mulţumesc ţie pentru cântec. Mulţumesc ţie pentru că m-ai făcut. Mulţumesc ţie pentru că eşti alături de mine. Mulţumesc ţie pentru energie. Mulţumesc ţie pentru că m-ai crescut. Mulţumesc ţie că m-ai lăsat să fiu eu. Mulţumesc ţie că mă respecţi. Mulţumesc ţie că mă ierţi. Mulţumesc ţie că râzi. Mulţumesc ţie că m-ai învăţat. Mulţumesc ţie pentru ceea ce eşti. Mulţumesc…
La mulţi ani, mie, trăiţi cu intesitate la maxim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu